Ioan Igna: “Olimpiada e cea mai mare manifestare, de orice fel, din lume”

Vă prezentăm a treia parte din interviul realizat de Octavian Stăncioiu şi publicat la 13 februarie 2008 pe www.sport365.ro.

– Aţi devenit arbitru din ’72. Apoi aţi avut o ascensiune fantastică, cei de la CCA vă tot dădeau ca exemplu când făceau promovări la excepţional…
– Da, într-un an am trecut prin toate trei categoriile, şi chiar la sfârşitul acelui prim an am arbitrat finala Cupei României, Craiova – Steaua 2-1, o partidă foarte frumoasă, în care ambele echipe au ratat câte o lovitură de la 11 m. Prima partidă la Divizia C a fost Copşa Mică – Chimica Târnăveni, un fel de derby. În Divizia A ţin minte că am debutat la Tg. Mureş, cu CSM Reşiţa.

– Aţi arbitrat finala Cupei, trebuia să fiţi deja înscris pe lista FIFA, care a fost povestea atunci?
– Din câte ştiu, am fost introdus pe lista FIFA cu 10 zile înainte, iar după finală generalul Dragnea a spus că nu am experienţă. Pentru că Steaua a pierdut…

– Oricum, în anul următor aţi fost inclus pe lista FIFA şi după numai doi ani, în ’80, aţi arbitrat la turneul final al Europenelor de juniori…
– Da, trebuia să ai la activ două meciuri internaţionale A, am arbitrat primul meci foarte bine, al doilea la fel şi am primit ecusonul FIFA, iar în ’80 am fost invitat la turneul final al Campionatului European de juniori, care s-a disputat în RDG, la Leipzig, unde am arbitrat şi finala, Anglia – Polonia.

– La centru?
– Nu, la linie.

– În anul următor aţi fost la Mondialul de tineret din Australia…
– Erau şapte arbitri din Europa. Am avut prestaţii apreciate, iar înainte de semifinale nu am mai arbitrat, pentru că s-a calificat echipa noastră naţională, o echipă deosebită, cu Rednic, Andone şi Gabor, care a primit titlul de cel mai bun jucător al campionatului. Cu doi ani înainte cel mai bun a fost declarat Maradona…

– În ’84 a urmat Olimpiada de la Los Angeles.
– Da, şi din păcate nu a mai fost alt arbitru român la Olimpiadă. Olimpiada e, după mine, cea mai mare manifestare care există în lume la ora actuală, indiferent că este vorba de sport, de cultură, de ce doriţi dv., este cea mai mare. E atât de grandioasă încât puţini sunt cei care ar putea să o descrie. Trebuie să ai un vocabular deosebit să o poţi descrie, este ceva într-adevăr ieşit din comun. Foarte multă lume spune că Olimpiada înseamnă atletism, baschet sau box, dar eu spun că înseamnă foarte mult şi fotbal, pentru că, din cele 5,7 mil. spectatori ai acelei ediţii, aproape un milion şi jumătate au fost la fotbal.

– Până la ce nivel aţi arbitrat acolo?
– Tot până înainte de semifinale, până în sferturi, unde am condus un derby, Brazilia – RFG. La acel meci a jucat la brazilieni Dunga, care după 10 ani va fi căpitanul echipei campioane mondiale. La RFG ajunge să-l amintesc pe Brehme.

– De ce nu aţi rămas în America atunci?
– Nu e o întrebare la care să răspund… Dacă voiam să rămân, rămâneam, nici o problemă.

– În ’83 aţi fost la linie la finala Cupei Campionilor, Hamburg – Juve, cu Rainea la centru…
– Da, cu Nicu Rainea şi cu Cristi Teodorescu la linie.
(Va urma)


Foto: Florin Turtă (”Regele Fotbal”)

Acest articol a fost publicat in categoria Interviuri, Ştiri.

Etichete , , , , , ,