Franța: în era Platini, prima coroană

Fragment din cartea “Legiunea străină (fotbalul sfârşitului de mileniu)”, scrisă de Octavian Stăncioiu şi apărută în 2001, la Editura Mirador (Arad).

Primul mare triumf este legat de anul 1984. Cu Platini dirijor în teren şi Michel Hidalgo pe bancă, Franţa câştigă, pe teren propriu, Campionatul European, învingând în finală Spania, cu 2-0. Parcă pentru a accentua că acesta a fost anul fotbalului francez, care nu cucerise nimic până atunci, în aceeaşi vară “cocoşii” se impun şi în Turneul Olimpic de la Los Angeles, rezervat jucătorilor care nu evoluaseră la CM ‘82. Scorul finalei a fost acelaşi, 2-0, iar perdanta s-a numit Brazilia.

Era momentul aducerii în Franţa şi a titlului mondial. La CM ‘86 s-a plecat la drum cu speranţe enorme. După o grupă fără probleme, în optimi urma campioana “en titre”, Italia. Platini şi ai lui s-au impus clar (2-0), pregătindu-se pentru marele sfert cu Brazilia. 1-1 după prelungiri a impus penalty-urile de departajare. Deşi tocmai Platini a ratat, “albaştrii” au câştigat cu 4-3, atingând, a doua oară consecutiv, semifinalele. Coincidenţa a făcut ca adversarul să se numească, precum în urmă cu patru ani, RFG. Porniţi cu prima şansă, francezii au pierdut cu 2-0, fiind nevoiţi să se mulţumească doar cu locul 3 (4-2 în finala mică, împotriva Belgiei). Aici se încheie al doilea moment de graţie. El a fost posibil datorită unor jucători de mare valoare, gen Tresor, Amoros, Bossis, Giresse, Luis Fernandez, Tigana, Lacombe, Rocheteau şi, deasupra tuturor, magicianul Platini.

Urmează un nou declin, astfel că se ratează calificarea atât la CE ‘88 cât şi la CM ‘90. Se părea că Franţa va reveni în vârf la Euro ‘92, când, după o strălucită campanie în preliminarii, era una dintre marile favorite. Cu Platini de astă dată pe bancă şi cu noi staruri (Papin, Cantona, Boli, Sauzee), nu s-a reuşit însă nici măcar trecerea de grupe!

Un mare ghinion i-a urmărit pe “cocoşii galici” în preliminariile CM ‘94. Mai aveau de disputat două meciuri, cu Israelul şi Bulgaria, ambele pe teren propriu. Şi le mai era necesar un singur punct! Au pierdut, incredibil, cu evreii, dar în min. 90 al jocului cu slavii erau calificaţi, scorul fiind 1-1. Însă în ultimele secunde Zeul Fotbalului s-a distrat copios, Kostadinov aducând victoria şi, odată cu ea, calificarea vecinilor noştri! Când e să se aleagă praful…

Deşi fără stelele numite Cantona, Papin şi Ginola, neselecţionaţi, Franţa a tras la un nou titlu european în 1996. A trecut de grupe (unde ne-a învins pe noi cu 1-0), a trecut şi de Olanda în sferturi (la penalty-uri), dar a fost stopată în semifinale, de surprinzătoarea Cehie, tot la loviturile de la 11 m.

Foto din introducere: Platini cu ”Balonul de Aur” 1984 pe coperta revistei ”France Football” (sursa foto: www.facebook.com)

Acest articol a fost publicat in categoria Legende.

Etichete , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,