Ioan Igna: “Cel mai mare fotbalist român a fost Petschowski”

Vă prezentăm prima parte din interviul realizat de Octavian Stăncioiu şi publicat la 13 februarie 2008 pe www.sport365.ro.

Ioan Igna este singurul arbitru român delegat la toate marile competiţii: CM, CE, JO, CM de tineret, finale de cupe europene. Practic, doar de la Cupa Confederaţiilor a lipsit, dar pe atunci acest turneu nici nu exista. Precizare: prenumele corect este Ioan, şi nu Ion, aşa cum apare în ambele ediţii ale cărţii “Fotbal de la A la Z”.

– Cum aţi început să jucaţi la UTA?
– Pe atunci, UTA se numea Flamura Roşie, iar acolo am avut cinstea să evoluez alături de doi mari fotbalişti: Petschowski, pe care îl consider cel mai complet şi mai mare fotbalist pe care l-a dat fotbalul românesc, şi Bimbo Farmati.

– La UTA aţi prins, practic, penultima mare generaţie…
– Da, alături de Petschowski şi Farmati, au mai jucat tinerii Koszka şi Ţîrlea, fotbalişti de excepţie, Jenei, Kapas.

– Cum de un arădean a ales Timişoara?
– Tata dorea să mă duc la Cluj. Era foarte patriot şi spunea: prima echipă românească în Ardeal este “U” Cluj, acolo te duci să joci fotbal.

– Ştiu că aţi petrecut o parte din copilărie în Valea Jiului, deşi sunteţi născut în Arad. De ce?
– Foarte puţini ştiu acest lucru. Am fost scos din casa de pe Aurel Vlaicu nr. 61 din Arad şi am fost mutat, deoarece tata a fost, zic eu, un bun patriot, un bun român şi cei care erau ţărănişti în acea perioadă erau mutaţi prin diferite părţi. Din fericire, n-a fost mutat la Canal, ci în Valea Jiului, unde am stat câţiva ani şi apoi ne-am întors în Arad, unde am primit o locuinţă în care am stat până am câştigat procesul şi am revenit în casa părintească.

– De ce nu aţi mers la Cluj?
– Tata a vrut foarte mult să mă duc la Cluj. În plus, eram căutat mereu. La naţionala de juniori, cel mai bun jucător din acea perioadă era Petru Emil, de la Cluj, şi el a căutat să ne ducă acolo. Nu am mai ajuns la Cluj pentru că am fost amânat de UTA, se putea amâna armata de trei ori pe atunci, iar ultima dată au venit cu mandat de arestare, m-au dus la spital şi m-au operat ca să scap de armată. Fiind căutat de Timişoara, chiar în ziua respectivă, tata, care nu voia să audă de CCA sau de Dinamo, le-a spus: dacă îl scăpaţi de armată, va veni la Timişoara. Astfel am ajuns, în 1959, la Ştiinţa.

– La Timişoara aţi prins o perioadă interesantă… Poli – Ştiinţa, cum se numea pe atunci – a fost şi pe locul 3, a şi căzut…
– Când am venit era în Divizia B, dar imediat am şi promovat. Am avut o echipă foarte bună, de fapt am defilat în Divizia B. Adversare ne erau Dinamo Obor şi Dinamo Piteşti. Dar e suficient să spun că am învins echipa de pe locul 2 la Bucureşti cu 5-0. A fost numai 5-0 pentru că n-am jucat serios…

– De ce Timişoara, în perioada aceea, era un an în A, unul în B…?
– Când am venit eu a fost în B, şi apoi patru ani de zile am stat în Divizia A fără probleme, în ‘63 am terminat chiar pe podium, pe locul 3.
(Va urma)

Foto: Florin Turtă (”Regele Fotbal”)

Acest articol a fost publicat in categoria Interviuri.

Etichete , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,