Ideologie

De ce RegeleFotbal.ro
La fel ca întreaga societate românească, presa sportivă este cuprinsă de haos. Există, şi asta e bine, enorm de multe publicaţii, televiziuni, site-uri de sport. Dar marea majoritate a acestora au ca regulă de căpătâi (şi de căpătuială) tabloidizarea. Extrem de puţini vă explică, pe lângă avalanşa de ştiri şi de mondenităţi fotbalistice, mecanisme şi lucruri cu adevărat esenţiale.

Continuu să cred în existenţa, în revitalizarea şi în farmecul presei tipărite. În primul rând, pentru că aceasta este forma cea mai tradiţională a mass-media. Apoi, pentru că aceasta rămâne, ca o probă a victoriei fizicului asupra virtualului. Apoi, pentru că necesită anumite investiţii, eliminând din peisaj pe cei – enorm de mulţi – care scriu, neavând nimic de spus, doar pentru că nu-i costă nimic. În sfârşit, pentru că nimic nu e mai frumos decât să citeşti o pagină de ziar, de revistă sau de carte, dimineaţa, la micul dejun, sau vara, la umbra unui copac dintr-o poiană…

Chiar dacă spaţiul internautic este invadat de site-uri şi bloguri, concurenţa fiind astfel mult mai mare, internetul are avantajele sale. Enorme. Experienţa ”Regele Fotbal”, publicaţia apărută între 2002-2009, condusă de subsemnatul şi “pusă la pământ” de costul uriaş al hârtiei şi de “banditismul” firmelor de difuzare, este edificatoare. Pe internet, investiţia e minoră, accesibilitatea – maximă, spaţiul – cvasi-nelimitat, cenzura – cvasi-inexistentă. Şi, înainte de toate, poţi fi citit în timp real și în ”cheie” multimedia. Pot fi astfel “auzite” şi “vocile” celor nedoriţi în spaţiul trusturilor media, trusturi afiliate politic, economic sau ideologic.

Iar referitor la România, unde presa de anvergură se află exclusiv în Bucureşti, un site e singura şansă pentru un jurnalist din (aşa-zisa) Provincie să mai conteze în spaţiul mediatic.

Experienţa dobândită de subsemnatul, de jurnalist (din 1995) şi de conducător sau chiar antrenor de fotbal (din 2000), faptul că, printre altele, am scris o carte, am realizat integral mai multe publicaţii dedicate turneelor finale de CM sau CE, am înfiinţat şi condus revista “Regele Fotbal”, lucrez de mult timp la o istorie completă a fotbalului românesc, am patronat şi am antrenat un club, am fost preşedinte la Fortuna Covaci (reprezentanta celei mai mici localități care a evoluat vreodată în divizia secundă a fotbalului românesc) şi, mai ales, am fost nominalizat la “Marele Premiu” din cadrul Premiilor Ioan Chirilă, mă îndreptăţeşte a spera că am multe de spus. Şi le pot spune bine.

Nu doresc să realizez un site comercial şi nu voi apela, în numele indexărilor pe internet, la “artificiile” necesare. De exemplu, nu voi renunţa la diacriticele limbii române, nici măcar în titlurile articolelor.

Ce veţi citi
Veţi putea citi editoriale, comentarii, analize, articole despre istorie, statistici, reportaje, interviuri, avancronici, cronici, biografii, anchete privind laureaţii sfârşitului de an, articole de specialitate, eventual investigaţii, chiar şi – doar dacă sunt în exclusivitate – ştiri şi veţi putea vedea fotografii. Toate acestea, de şi despre fotbal.

Voi scrie despre istoria, actualitatea şi tendinţele jocului de fotbal.

Voi scrie despre sugarii care se hârjonesc cu mingea şi despre nonagenarii care discută despre fotbal. Despre miuţele copiilor desculţi de pe terenurile ad-hoc din deşertul saharian şi despre finale de Campionat Mondial. Despre competiţiile de copii şi cele de old-boys. Despre organizarea cluburilor şi a federaţiilor.

Voi scrie despre fotbalul din Groenlanda şi despre cel din Noua Zeelandă, despre cel din Peru şi despre cel din Papua Noua Guinee. Asta dacă nu cumva se va juca vreun meci, vreodată, şi prin Antarctica. Sau pe altă planetă!

Voi scrie despre fotbalul din Darabani şi despre cel din Zimnicea, despre cel din Sânnicolau Mare şi despre cel din Sulina. Despre cel din spaţiul istoric românesc şi despre cel al românilor care trăiesc în străinătate.

Voi scrie şi despre “derivatele” fotbalului: futsal, minifotbal, fotbal pe plajă, fotbal-tenis, mixt, feminin, jocuri de masă, virtual.

Ce voi scrie
Vă voi explica:
– modul în care a apărut jocul de fotbal, născut din diversele jocuri primitive cu mingea, care au avut la bază mişcarea fizică;
– de ce a fost interzis fotbalul ”primitiv” în Evul Mediu și în Epoca Modernă;
– rolul școlilor publice engleze în ”nașterea” fotbalului modern;
– de ce fotbalul modern a apărut în Anglia, şi nu în China, Egipt, Grecia, Italia, Japonia, Franţa sau Scoţia, teritorii cu importante variante de fotbal “primitiv”;
– în ce local londonez s-a “semnat” “actul de naştere” al fotbalului modern;
– de ce numărul jucătorilor dintr-o echipă a fost stabilit la 11;
– de ce fotbalul s-a despărţit de rugby şi de fotbalul american;
– evoluţia regulamentului şi a tacticii de joc;
– apariţia cluburilor, a competiţiilor şi a forurilor de conducere;
– de ce a devenit fotbalul, rapid, cel mai atractiv joc şi cel mai popular sport din lume, dar de ce nu s-a impus şi în SUA;
– de ce a devenit profesionist fotbalul;
– cum a fost “exportat” fotbalul, din Anglia în lume;
– alterarea spiritului de fair-play prin apariţia banilor în activitatea fotbalistică şi creşterea tot mai mare a importanţei acestora;
– de ce Marea Britanie este singura țară din lume cu mai multe echipe naționale;
– de ce mulți îl văd pe Maradona înaintea lui Pele;
– atracţia irezistibilă pe care o exercită fotbalul brazilian asupra restului lumii;
– cauzele sociale ale violenţelor suporterilor;
– de ce fotbalul şi-a pierdut farmecul deosebit pe care-l avea până la începutul anilor ‘90;
– de ce au dispărut marii jucători;
– de ce cluburi altădată emblematice sunt acum doar “lansatoare” de talente pentru cele doar vreo 12-15 cluburi care domină fotbalul mondial;
– spirala financiară din fotbal;
– cum componenta sportivă a jocului a cedat tot mai mult teren componentelor financiare, de marketing şi de show;
– corelaţia dintre “Legea Bosman” şi invadarea campionatelor naţionale de către jucători străini;
– modul în care copii săraci din ţările lumii a treia sunt racolaţi şi reeducaţi social de către cluburile occidentale;
– de ce FIFA îşi exercită netulburată dictatura asupra guvernelor ţărilor lumii;
– de ce fotbalul va deveni doar o bucurie a oamenilor cu bani, considerente financiare împiedicând marea majoritate a populaţiei să mai asiste, pe viu sau la televizor, la meciuri;
– de ce atmosfera pe stadioane va deveni una extrem de “cuminte”;
– care este rolul deznaţionalizării echipelor de club şi naţionale în contextul globalizării;
– de ce fotbalul a devenit un “vârf de lance” al “corectitudinii politice”;
– de ce echipele naționale și, logic, competițiile interțări riscă să dispară;
– ce influenţă nefastă are noul mod de viaţă al copiilor din ţările dezvoltate asupra creşterii lor fotbalistice.

Şi încă vă voi explica, referitor la spaţiul istoric românesc:
– de ce nu a existat fotbalul “primitiv”;
– cum Avram Iancu şi Mihai Eminescu “băteau mingea”;
– cum fotbalul modern a apărut la doar doi ani după naşterea sa la Londra;
– de ce fotbalul a pătruns mai întâi în spaţiul intracarpatic şi mai apoi în Vechiul Regat;
– care este cu adevărat “leagănul” fotbalului românesc, Timişoara sau Arad;
– ce ordin religios “purta” şcoala din Timişoara ai cărei elevi au disputat primul meci consemnat în presă;
– de ce în spaţiul intracarpatic fotbalul a fost implementat de localnici, iar în Vechiul Regat, de străini;
– de ce campioanele perioadei 1909-1921 nu au fost de fapt campioane naţionale;
– modul în care Chinezul Timişoara a ajuns să fie, înaintea Primului Război Mondial, unul dintre cele mai importante cluburi din Ungaria “provincială”;
– de ce, până în anii ’30, echipele din spaţiul intracarpatic au avut un avans valoric important asupra celor din Vechiul Regat;
– cum a reuşit România să participe la primul Mondial din istoria fotbalului;
– modul în care Bucureştiul a recuperat handicapul valoric faţă de echipele din spaţiul intracarpatic;
– rivalitatea Ripensia – Venus;
– cum a devenit CAO Oradea campioană a Ungariei, în anii celui de-al Doilea Război Mondial;
– mecanismul de bolşevizare a fotbalului românesc;
– originea cluburilor Steaua şi Dinamo și metodele prin care acestea s-au impus deseori;
– ascensiunea jucătorilor de naţionalitate română, până în anii ’50 inferiori valoric celor aparţinând minorităţilor maghiară şi germană;
– de ce naţionala nu s-a calificat la turneele finale mondiale în anii ’50, deşi avea o generaţie de excepţie;
– ce echipă din Chişinău a ocupat, în 1956, la debutul în prima divizie, un extraordinar loc 6 în foarte puternicul campionat al URSS;
– ce mari jucători sau antrenori s-au născut în spaţiul istoric românesc, dar n-au reprezentat niciodată România;
– de ce am visat atât de frumos la Guadalajara, în 1970;
– rolul competiţiilor de masă din perioada comunistă;
– de ce Universitatea Craiova, şi nu Steaua sau Dinamo, a reuşit prima mare performanţă internaţională;
– farmecul irezistibil al fotbalului din prima jumătate a anilor ’80;
– modul în care Steaua a devenit o mare echipă a Europei, disensiunile dintre Armată şi Securitate transpuse în rivalitatea extremă Steaua – Dinamo (rivalitate care a generat împărțirea campionatului în două mari tabere), de ce naţionala n-a avut performanţe într-o perioadă de maxim pentru cluburile româneşti în cupele europene, de ce aceste performanţe au venit în cei mai grei ani ai perioadei ceauşiste, toate acestea întâmplate în a doua jumătate a anilor ‘80;
– rolul lui Valentin Ceauşescu în formarea marii echipe a Stelei;
– de ce considerăm naţionala din 1987 cea mai puternică pe care a avut-o vreodată România;
– de ce n-au fost desfiinţate, după Revoluţie, Steaua şi Dinamo;
– decăderea cluburilor din spaţiul intracarpatic în anii ’80 şi ‘90;
– modul în care a apărut “Generaţia de aur”;
– cât de uriaş a fost Hagi;
– de ce legenda meciului România – Argentina, din 1994, va creşte mereu, devenind mit;
– scăderea dramatică, după Revoluţie, a calităţii campionatului naţional prin plecarea masivă peste hotare a jucătorilor români şi, mai târziu, achiziţionarea la fel de masivă a jucătorilor străini;
– rolul nefast al privatizării întreprinderilor, după Revoluţie, asupra fotbalului românesc;
– de ce au dispărut, după Revoluţie, enorm de multe baze sportive;
– apariţia şi escaladarea violenţelor suporterilor după Revoluţie;
– rolul ”Cooperativei” anilor ‘90;
– de ce Bucureştiul a dominat tiranic competiţiile naţionale ale perioadei 1995-2007;
– de ce Provincia a revenit în forţă la finalul anilor 2000;
– de ce fotbalul din R. Moldova se zbate în anonimat;
– de ce a scăzut dramatic numărul cluburilor şi al jucătorilor legitimaţi în România;
– de ce s-au golit stadioanele de spectatori;
– tabloidizarea presei sportive;
– de ce valoarea fotbalului românesc a scăzut enorm la finalul anilor 2000;
– care ar trebui să fie rolul statului în relansarea fotbalului românesc;
– de ce noul mod de viaţă îndepărtează copiii de practicarea fotbalului.

Fotbalul să redevină simplu
Nu am nimic contra nimănui. Însă, protejat de libertatea de exprimare prevăzută de Constituţia României (la articolul 30), voi milita pentru: limitarea numărului de jucători străini la cluburi; interzicerea naturalizării jucătorilor; limitarea influenţei financiare în fotbal; impunerea unor plafoane de salarii şi de transferuri; controlul pariurilor fotbalistice; neproliferarea “derivatelor” fotbalului.

Iar, referitor la România, voi milita pentru: reînfiinţarea competiţiilor de masă; amenajarea a cât mai multor baze sportive; sprijinirea fotbalului juvenil şi rural; un nou sistem competiţional; posibilitatea vizionării de către telespectatori, fără taxe suplimentare, a meciurilor din campionat, ale cluburilor româneşti în cupele europene şi ale echipelor naţionale; existenţa unei prese sportive de calitate; invitarea echipelor din R. Moldova în competiţiile României.

Fotbalul e, totuşi, un joc. Un joc odată simplu şi accesibil tuturor. Acum e tot mai complicat şi tot mai puţin accesibil. Spunea Bill Shankly, marele antrenor scoţian al anilor ’60: “Unii oameni consideră că fotbalul este o chestiune de viaţă şi de moarte. Este mult mai important decât acestea”. Lăsaţi-l aşa, domnilor. Ce poate fi mai mult decât atât?

Cam asta e. În plină criză economică, într-un moment când toţi restrâng sau închid, noi deschidem!

Să ne aliniem în formaţie de luptă şi să ne montăm baionetele.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Octavian Stăncioiu